De ce oțelul pentru scule D2 este atât de greu de ascuțit?

La Aobo Steel, cu deceniile noastre de experiență în oțel pentru scule, discutăm adesea despre aspectele practice ale utilizării diferitelor calități. O problemă comună care apare este dificultatea pe care o întâmpină unii utilizatori la ascuțire Oțel pentru scule D2. Să ne uităm la motivele tehnice ale acestui lucru.

Oțelul D2 este un oțel cu conținut ridicat de carbon și crom oțel pentru scule pentru lucru la rece. Formula sa oferă rezistență excepțională la abraziune și stabilitate dimensională după tratamentul termic. Pentru aceste caracteristici specifice, D2 este adesea considerat standardul industrial.

Cu toate acestea, proprietățile care fac ca D2 să fie excelent pentru sarcini solicitante de lucru la rece și cicluri lungi de producție sunt exact ceea ce îl face dificil de ascuțit. Mai simplu spus, D2 este proiectat pentru a rezista la uzură. Ascuțirea, prin natura sa, este un proces de uzură controlată care îndepărtează materialul prin abraziune.

Înțelegerea Metalurgie

Pentru a înțelege de ce D2 rezistă la ascuțire, trebuie să ne uităm la compoziția și structura sa:

1. Compoziţie: D2 are un conținut ridicat de carbon (de obicei 1,5% sau mai mult) și un conținut ridicat de crom (aproximativ 12%). Conține adesea molibden și uneori și vanadiu. Acest amestec specific de aliaje, în special conținutul ridicat de carbon și crom, îi definește performanța.
2. Microstructură: După ce a fost supus unui tratament termic corect, D2 dezvoltă o microstructură caracterizată printr-o matrice de martensită temperată cu conținut ridicat de carbon. În această matrice, este prezent un volum mare (aproximativ 13%) de carburi de aliaj foarte dure dispersate, în primul rând carburi M7C3 bogate în crom.
3. Duritate: D2 este tratat termic pentru a atinge niveluri ridicate de duritate, de obicei variind de la 56 la 64 HRC. Această duritate, combinată cu particulele de carbură tare, conferă lui D2 excelent purta rezistenţă.

Provocarea ascuțirii

Dificultatea de ascuțire a D2 vine direct din această combinație de duritate generală ridicată și prezența acelor particule de carbură extrem de dure.

• Depunere: Încercarea de a utiliza un fișier standard pe D2 întărit este în general ineficientă. Pila se luptă adesea să „mușcă” oțelul și poate aluneca pur și simplu peste suprafață. Materialele atât de greu necesită șlefuire, nu pilire.
• Măcinare: Slefuirea este metoda necesară pentru oțelurile de scule călite, cum ar fi oțelul D2. Cu toate acestea, rezistența ridicată la abraziune a oțelului D2 face ca șlefuirea în sine să fie o provocare. Abrazivul de șlefuit trebuie să taie constant particulele de carbură tare, care rezistă la îndepărtare. Se știe că oțelul D2 este dificil de prelucrat și de șlefuit precis datorită conținutului său ridicat de crom și carbon. Gradul său de prelucrabilitate este semnificativ mai scăzut decât oțelurile carbon mai simple, chiar și în starea sa mai moale, recoaptă. Odată călită, prelucrarea convențională nu este de obicei practică.

Considerații importante pentru șlefuirea D2 Oţel

Măcinarea oțelurilor dure, cu conținut ridicat de carbon, precum oțelul pentru scule D2, necesită un control atent. Aplicarea prea multă presiune sau viteză poate genera căldură excesivă localizată pe suprafață. Dacă temperatura devine prea mare, suprafața se poate reîntări incorect la răcire, rezultând un strat subțire și fragil de martensită necălit. Acest strat poate conține micro-fisuri, acționând ca puncte de tensiune care ar putea duce la defectarea sculei mai târziu în timpul utilizării. Această problemă potențială adaugă complexitate procesului de ascuțire, solicitând precizie.

În concluzie

Oțelul pentru scule D2 este dificil de ascuțit deoarece este proiectat metalurgic pentru o rezistență maximă la uzură. Conținutul său ridicat de carbon și crom creează o structură dură umplută cu particule de carbură extrem de dure. Această rezistență inerentă la abraziune, combinată cu necesitatea unor tehnici de șlefuire atentă pentru a evita deteriorarea suprafeței, face ca ascuțirea D2 să fie o sarcină mai solicitantă și mai consumatoare de timp în comparație cu ascuțirea tipurilor de oțel mai puțin rezistente la uzură. Înțelegerea acestor proprietăți ajută la selectarea instrumentelor și tehnicilor adecvate pentru întreținerea eficientă a componentelor D2.